Acestea se află în zona Ħal Bajjada din Rabat, care uneori este cunoscută și sub numele de Tad-Dlam. Zona este presărată cu peste 30 de hipogee, dintre care complexul principal, situat în cadrul ansamblului Sfântul Paul, cuprinde un sistem complicat de pasaje și morminte interconectate care acoperă o suprafață de mai bine de 2000 de metri pătrați.

Numele Rabat provine din cuvântul arab pentru "suburbie", deoarece a fost suburbia vechii capitale Mdina. Rabat găzduiește faimoasele Catacombe ale Sfântului Paul.

Aceste catacombe au fost folosite pe vremea romanilor pentru a îngropa morții, deoarece, conform culturii romane, era neigienic să îngropi morții în orașul Mdina, iar unele părți ale orașului Rabat au fost construite deasupra unui vechi oraș roman.

O parte din catacombele Sfântului Paul, partea accesibilă din biserica parohială care este dedicată aceluiași sfânt, a fost locul unde, conform tradiției și după cum se consemnează în Biblia, Sfântul Pavel a rămas trei luni când a naufragiat pe insulă.

Complexul a fost probabil abandonat și, într-o oarecare măsură, jefuit în perioada sarazenică, când obiceiurile funerare s-au schimbat dramatic pentru a se adapta practicilor noilor cuceritori. O parte din catacombe au fost reutilizate în timpul recristianizării insulei, în jurul secolului al XIII-lea, când spațiul deschis a fost redecupat și folosit ca sanctuar creștin decorat cu picturi murale.

Deși mult mai mici în comparație cu catacombele din Roma și alte mari centre romane, catacombele Sfântului Paul sunt un bun exemplu de arhitectură subterană malteză, care este rezultatul unei dezvoltări indigene, care a fost foarte puțin influențată de tradițiile de peste mări.